Omul maimuţă

Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 17 Ian 2013, 06:16

Articol pe placul a 19 bucatarasi
comenteaza
Omul maimuţă

Se întâmplă de multe ori în viaţă să fim luaţi prin surprindere de anumite afirmaţii sau întrebări ce fac obiectul vieţii personale, a convingerilor proprii sau chiar a credinţei în Dumnezeu. Aşa se face că nu demult într-o discuţie purtată de faţă cu mai multe persoane să fiu pus în situaţia de a răspunde unei provocări, asta şi pentru faptul că sunt preot. Aflat fiind într-un magazin sunt rugat să răspund la o provocare ce are ca temă apariţia omului pe pământ. Evident că 99% din cei prezenţi au aceeaşi convingere cu a mea că omul a apărut pe pământ ca urmare a plămădirii sale din mâinile divinităţii primind totodată şi suflarea de viaţă. Numai că din nefericire, privit din partea noastră a creştinilor, mai sunt şi alte persoane care nu cred ca noi. Fapt pentru care am fost întrebat ce cred despre faptul că unii consideră că ne tragem din maimuţă.

Subiectul nu e nou, ba are chiar vreo 200 de ani de când în lucrarea Teoria Evoluţiei Charles Darwin susţinea că speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea următorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală. Cu alte cuvinte de la amibă, parameci şi euglena verde, trecând pe la râmă şi şopârlă până la maimuţă prin secţie naturală am ajuns noi oamenii, fiinţe complexe cu libertate de gândire şi acţiune. Acum drept să vă spun, Darwin a avut şi lucruri bune. De exemplu, fiind un bun geolog şi botanist a descoperit că râmei îi place foarte mult pământul, lucru pe care nu-l contest. Ba chiar acum vreo două săptămâni un credincios îmi spunea că din punct de vedere al faptelor şi al credinţei raportate la infinitul Dumnezeu, se consideră o râmă. Şi eu împărtăşesc această idee, că nu depăşesc statutul de râmă în raport cu Dumnezeu, mai ales că sunt creat din pământ şi că de cele mai multe ori noi nu ne raportăm decât la pământul din care suntem creaţi prin deosebita grijă ce o purtăm trupului.

Şi ca să nu mă mai lungesc cu vorba şi să fac divagaţie pe coloana vertebrală a râmei vă mărturisesc că întrebarea m-a surprins un pic. Nu că nu puteam da un răspuns. Dar gândiţi-vă într-un loc public să răspunzi la crearea omului. Adică să iei cartea Facerii la explicat. Că nu poţi oricum adică de la crearea omului. Ci ar trebui de la prima zi a creaţiei explicând în cinci minute ce înveţi într-un an de şcoală. E greu deşi e frumos. Plus de asta persoana care făcuse această remarcă nu era de faţă şi parcă nu avea nici un farmec să le explici celor care împărtăşesc aceleaşi sentimente ca mine. Era interesant ca cel care spunea că strămoşul omului este maimuţa să fie de faţă să argumenteze cele spuse. Tare aş fi fost curios să aflu de ce azi maimuţele nu se mai transformă în oameni. Probabil că el şi cei ca el, văzând de multe ori anumiţi semeni că se maimuţăresc să creadă că e ceva nativ, ceva rămas de la strămoşul comun, maimuţa, care la rândul ei provenise din veveriţa ce fusese odată şoarecele transformat din broasca cu păr.

Vă declar deschis că e greu să le explici acestor oameni cum stau lucrurile cu Dumnezeu care din iubire a creat totul şi va izbăvi întreaga creaţie în frunte cu omul spre a le dărui veşnicia alături de slava sa. E greu să explici asta unor oameni care nu cred în Dumnezeu, unor oameni al căror dumnezeu este stomacul. Fapt pentru care răspunsul meu a fost următorul: că omul vine din maimuţă, nu cunosc, dar cred din tot sufletul că eu sunt creat de Dumnezeu, pentru care motiv fiecare să-şi vadă de neamurile sale.

Comentarii (55)

18.01.2013, 14:08

@diana, poate o continuăm noi Mie personal mi se pare că toată graba asta pe care o simţim este doar o iluzie hrănită de informaţie. Suntem bombardaţi senzorial cu informaţie din toate părţile. Avem la vârfurile degetelor acces la orice dorim. Toate aceste impulsuri venite de peste tot nu ne dau timp suficient pentru a le procesa. Cred că va mai trece puţin timp până vom învăţa să ne oprim, să facem un mic pas înapoi şi să asimilăm tot ce descoperim. De aceea eu nu sunt tipul de cercetător care stă 20 de ore pe zi în laborator, fără pic de viaţă personală. Cunosc şi astfel de oameni şi-mi pare puţin rău pentru ei. Îmi place să îmi rezerv timp pentru mine, pentru o plimbare, pentru o carte (deşi nu aşa mult cum mi-aş dori). Asta face ca lumea din jurul meu să încetinească puţin.

Moartea este un subiect sensibil. Personal cred că după moarte va fi exact ca înainte de formarea zigotului din care m-am format. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Toate religiile lumii au creat lumea de dincolo, viaţa veşnică. Să accepţi că după ce mori se întâmplă nimic este ceva foarte greu de făcut. Ispita unei vieţi veşnice este prea mare. Cu toate astea, nimeni (nici credincioşii) nu aşteaptă cu nerăbdare asta . Nu ştiu unde vom ajunge. Probabil la un moment dat vom fi martorii unei schimbări majore. Cred că nu este departe momentul în care religia va avea din ce în ce mai puţini adepţi (lucru care deja se întâmplă în câteva ţări din Europa). Vom putea trăi mult mai liber, eticheta religiei de care aparţii va dispărea şi atunci nu vom fi numai egali, dar vom putea pune întrebări pe care poate acum nu avem curajul să le punem. Sper doar ca până atunci să nu ne pierdem în războaie pornite de la şi pentru religii (alături de petrol, bani, etc). Îmi este greu să-mi imaginez o lume în care ateii persecută creştinii (de orice fel) pentru credinţele lor. Bun, deschidem o discuţie, asta e una, dar nu prea cred că vom da în cap cuiva. La polul opus avem creştini fervenţi (Delia e un exemplu) pentru care răspunsul unei incapacităţi de a convinge nu este găsirea de argumente mai bune, ci înfrângerea (cum, nu ştiu, dar de aici se pot înţelege multe). De aceea unor astfel de gândiri îmi este greu să le răspund. Mi-aş dori (şi o fac într-o anumită măsură) să traiesc şi să trăim într-o societate în care spaţiul personal al fiecăruia este de nepătruns. Ateii (şi alte curente de gândire) nu acordă nici o importanţă unui fapt atât de insignifiant ca, de exemplu, homosexualitatea. Ce face omul în intimitatea lui, treaba lui. Tare mi-e ca pentru credincioşi nu-i aşa. "Pe om îl poţi învinge, dar nu convinge" este mentalitatea de bază a tuturor religiilor. Însă nu cred că acestea conştientizează că nişte argumente puternice ar anula necesitatea unei înfrângeri. Aceasta este deosebirea majoră între îndoctrinare şi raţiunea liberă: eu pot fi convins extrem de uşor, părerile mele sunt deosebit de flexibile, singura condiţie fiind să mi se prezinte un argument sau o dovadă veridică. Fac parte din cei care dacă văd un semn pe care scrie "bancă proaspăt vopsită" pun mâna să verifice dacă chiar aşa e.

În concluzie, pentru mine ştiinţa biomedicală ne duce spre descifrarea tuturor fenomenelor lumii vii. Ştiinţa în general ne va duce la explicarea tuturor întrebărilor pe care le avem astfel încât la un moment dat orice zeu (şi orice ceartă între oameni pe acest subiect) va fi inutil/ă. Important este de realizat că nu acesta este scopul final al ştiinţei, ci satisfacerea curiozităţii noastre lăuntrice.

18.01.2013, 14:48

Dragă stem_cell_dude, vreau doar să-ți spun că eu fac parte dintre acei bucătărași care revin la acest articol pentru a urmări comentariile și poate nu sunt singura. De mult n-am mai asistat la o astfel de confruntare de idei între oameni pasionați de domeniile lor și care își pot exprima opiniile atât de coerent.

18.01.2013, 16:06

@Alex,de data aceasta sunt de acord cu Victor.Chiar daca punctul de vedere al fiecaruia este interesant si,asa cum am mai spus,respect parerea fiecaruia asa cum imi place sa fie respectata si a mea,continuarea devine obositoare aici,dat fiind si profilul site-ului.
Raspunsul lui Victor mi s-a parut destul de pertinent.

Adauga comentariu
    • :))
    • :)
    • :D
    • =D>
    • >:D<
    • :x
    • :-*
    • :S
    • >:)
    • :">
    • :((
    • :(
    • ;)
    • :P
    • =))
    • :-h
    • :-q
    • :-bd
    • <:-P
    • :-??
    • \:D/
    • ;;)
    • @};-
    • ~O)

Portia de lumina

La gura sobei

La gura sobei

Nu de puţine ori am spus că-mi plac poveştile, căci, recunosc, recitindu-le, îmi aduc aminte de clipele în care copilăria se împărţea între fabuloasa lume a eroilor de pe alte tărâmuri ori din timpurile în...

Cu mucii-n fasole?

Cu mucii-n fasole?

Trei vibraţii scurte cu ecoul din blatul mesei au dat startul soneriei telefonului meu. Desigur, când pleacă în forţă The Second Waltz (Shostakovich) parcă nu-ţi vine să răspunzi din prima, ai lăsa melodia ...

SUNTEM CEI MAI VESELI ȘI ACTIVI BUCATARAȘI

Felicitări!Un email de confirmare a fost trimis pe adresa ta.
Pentru a-ți valida contul, te rugăm sa dai click pe acest link.
Eroare!
Vă rugăm verificați datele introduse și reincercati!
Atentie!
Aceasta adresa de email este deja in baza noastra de date

Abonează-te la newsletter și intră în gașca noastră!

TOP
utilizatori

Valclaudia

13900 puncte

Constelatialeu

7700 puncte

mirela0911

6830 puncte

Rocsi

6560 puncte

 merisor

5200 puncte

CONTACT

Bucataras.ro
hello@bucataras.ro

GĂTIM, RÂDEM
ȘI GLUMIM, PE:

Alivenci moldovenesti
  • 04

    D

  • 05

    L

  • 06

    MA

  • 07

    MI

  • 08

    J

  • 09

    V

  • 10

    S

Locul unde vezi ce e nou, ce e hot si ce merita citit!