Precizez inca de la inceput ca aceste randuri nu reprezinta o lectie de morala, mai ales venind din partea mea, ci doar un moment de respiro, un moment de refulare poate sau descarcare emotionala, sufleteasca.
Ne apropiem cu pasi mari de Sfanta Sarbatoare a Pastelui. Cat de frumos si de minunat acest moment. Si totusi ma simt sufocata...de ceea ce descopar in fiecare zi in jurul meu. Incepand de cateva zile, lumea parca a innebunit. Aglomeratie peste tot, oameni care alearga haotic la cumparaturi, la saloanele de frumusete. In piete, lumea se imbulzeste, se imbranceste, se cearta, te loveste, te calca....ma intreb...ce are lumea asta ...mai ales in pragul sarbatorilor.
E trist mai ales ca multi oameni nici nu stiu ce se sarbatoreste in aceste zile. UNii chiar cred ca se sarbatoreste nasterea Domnului Isus, altii stiu doar ca atunci a murit. NU cunosc semnificatia acestui imens sacrificiu.
Bunul Dumnezeu a dat pe propriul fiu lumii acesteia pacatoase, iar El a venit in chip de om, a fost ispitit si a luat asupra lui toate pacatele lumii. Si asta numai si numai din iubire pentru oameni. Ne-a dat in schimb salvarea, calea spre mantuirea dulce. A suferit mai mult decat orice alt om de pe pamant si a indurat torturi greu de imaginat.
Iar noi ca si oameni, carcotim tot timpul... de oboseala, de lipsa unui articol vestimentar, de o boala, daca ploua...de ce ploua, daca nu ploua...de ce nu ploua, daca e frig...de ce e frig, daca e cald...ca e prea cald. Ne enerveaza un raspuns in doi peri...iar Domnul Isus a fost batjocorit si umilit cum nu ar indura niciun seaman dintre noi. Ne pricepem sa judecam si chiar aspru, detinem secretul perfectiunii si il fluturam ostentativ in fata altora.
Si uite ca vine Pastele, vine pentru toti oamenii, semn ca inca e deschisa Calea. Unii oameni sunt in suferinta, cunosc copii care nu stiu ce sunt ouale de ciocolata. Cunosc oameni care sunt fericiti ca au o bucata de paine. Dar cunosc atatia oameni care arunca multe la gunoi. asta pentru ca ajunge sa le prisoseasca.
Ne imbuibam cu atatea mancaruri, care mai de care mai sofisticate, mai apetisante, am uitat de traditii, ne pregatim casele, frigiderele, garderoba...dar uitam sa ne pregatim sufletele. ce trist este...pentru ca Pastele este o sarbatoare a sufletului.
Cred cu tarie ca la tara, oamenii sunt mai apropiati de Dumnezeu, chiar cred. Ma uit la noi, in oras, si e oras mic, lumea merge la biserica, femeile cu capul acoperit, dar rujate si parfumate de parca ar merge la un musical. Si incep sa barfeasca...si barfesc ...si barfesc.... De Inviere, in pietele orasului se aduna lume, de toate varstele, tinerii vin pe role, fumeaza si iau in deradere toata slujba. :(
Am tot vazut in ultimul timp, peste tot, oameni care se bat cu pumnul in piept ca se tine post, chiar agresivi ca indraznea cineva sa posteze o mancare ""de dulce". Fatarnica atitudine...postul se tine cu sufletul, cu gura, si cu mancarea. Domnul Isus nu a mancat si nu a baut nimic 40 zile. Mai mult decat atat, sufletul i-a plans . NOi, ne facem ca tinem post, dar e musai sa aratam tuturor ca il tinem, ca suntem crestini ....si apoi ticsesc farmaciile de cozile la medicamente pt indigestii si altele.
Ma intreb cum de mai rabda bunul Dumnezeu atatea din partea oamenilor...ma intreb cum de mai rodeste natura, cand noi ii facem atat rau...:(
Cred ca suna destul de dur tot ce scriu aici, dar repet ...este o refulare. NU sunt nici pe departe omul care ar trebui sa fiu, sunt mult, mult sub limita de acceptare, dar ma rog cu toata inima pentru sanatate, pentru ajutor de a ma schimba in bine, pentru a reusi sa stau pe o cale dreapta si pentru puterea de a capata acea intelepciune care sa ma ajute sa stau departe de relele lumii asteia si sa imi pot educa baietii cu frica de Dumnezeu.
Pe zi ce trece lumea innebuneste.. uitand ce inseamna bunul simt, bunatatea... Ar trebuie sa invatam sa ne multumim si sa multumim cu/pentru ce aveam, sa incercam prin munca sa obtinem mai mult, sa ne bucuram ca suntem sanatosi noi si ce apropiati. Adevaratele probleme sunt bolile.. calamitatile naturale.. nu barfa si invidia!
care sunt cu moral si cu caracter...inca sunt pe un drum bun, restul insa...strica tot 
o sa fac alergie la vacanta asta 
