VIP-isme

Postat de portiadelumina in Cu de toate pe 25 Ian 2016, 15:16

Articol pe placul a 20 bucatarasi
comenteaza

Pune rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască.”  Nu-s cuvintele mele, sunt cuvinte scrise cu  multă vreme înainte, sute şi sute de ani trecând peste ele fără a-şi pierde din valoare, devenind din ce în ce mai valabile în timpurile din urmă.

Se prea poate ca unii să vă veţi fi săturat de ceva vreme de  peroraţiile mele, şi zic peroraţii pentru că e posibil ca multe din scrieri să le percepeţi ca pe nişte finaluri eşuate ale unor stări pe care mulţi  nu le-au trăit niciodată ori  pe care alţii, la fel de mulţi, nu vor să le discute, mai ales după ce şi-au dat seama că în viaţă selecţiile nu se fac, aşa cum ar trebui, respectând nişte reguli, ci dimpotrivă, încălcând regulile.

Cândva, ca aproape orice copil naiv, dar plin de speranţă  totodată, credeam că prieteniile sunt făcute să dureze veşnic. N-a fost aşa, timpul mi-a arătat că-n copilărie te poţi înşela, că trebuie să devii adult pentru a percepe această stare la adevărata ei valoare, că deh, zice Ecclesiastul că „graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare”.  Doar că atunci când eşti mare nu-ţi mai poţi face prieteni de joacă, timpul ăla s-a dus, trebuie să-ţi faci prieteni (am zis „trebuie”, dar nu e obligatoriu) din rândul celor cu care crezi că rezonezi în gândire, în simţire, ba chiar şi din rândul celor cu care, amical, te contrazici pe diverse lucruri taman pentru solidificarea unor cunoştinţe ori pentru descoperirea altor lucruri noi. Şi bune-s toate, şi-s frumoase, dar până la un punct, până când virusul mileniului III, VIP-ismul, cerne  macină încet-încet legătura prieteniei formată atunci când egalitatea, această aproape utopică  stare,  începe să se disipeze. 

Urcarea pe scară socială, transformarea într-un pseudo-VIP, duce deseori, din nefericire, la uitarea treptei anterioare pe care este foarte posibil să fii nevoit să cobori la un  moment dat, asta în cazul nedorit în care poţi fi aruncat de sus fără să mai ai posibilitatea călcării vreunei trepte de coborâre.

 Zice psalmistul că „bogăţia strânge prieteni fără de număr”, în timp ce de „sărac se desparte chiar prietenul său”.  Şi-mi place că tot Scriptura spune   „să nu schimbi nicidecum prietenul pentru bani (faimă), căci cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui”.

Nicolae Iorga spunea că omul  făţarnic are două feţe  şi niciun obraz”, pentru care motiv, constaţi deseori că celebritatea de cartier, atât de des întâlnită, creează  granite invizibile, simţite doar de cei care încă mai au obraz,  împărţind ceea ce odată însemna prietenie, în două cete: ceata celor care-şi doresc să fie aplaudaţi, iar pentru asta se fac deseori că vin către prieteni; şi ceata celor care aplaudând, deseori fiind mai buni decât cei aplaudaţi, se uită în gol, cu lacrimi în ochi uneori, cum palmele pe care şi le-ar dori de veselie şi apreciere, nu-s decât palme primate peste obrazul  care, odinioară, răspândea senin şi bucurie alături de cei ce erau pe-o treaptă cu ei.

Nu (mai) am timp”, scuza generală a devenit laitmotivul celor care au uitat de unde au plecat şi care mai mult ca sigur nici nu ştiu unde vor să ajungă, căci tăvălugul celebrităţii e aidoma bulgărelui de zăpată rostogilit care, de ce se învârte mai mult, de aia s-ar face mai mare. Când eşti (mai) mare deja ai de toate dar nu mai ai timp, nu mai ai timp de masă cu familia, mănânci în oraş, la întâlniri; nu mai ai timp de părinţi, eşti cu şefii la o şedinţă; nu mai ai timp de copii, eşti la o şedinţă cu subalternii; nu mai ai timp de fotbal ori pescuit, te relaxezi la sală unde printre exerciţii, cu căştile la urechi, mai rezolvi câteva probleme; nu mai ai timp de cel/cea de lângă, crezi că dacă i-ai lăsat un card gold ai rezolvat situaţia; nu mai ai timp de prieteni, ei devenind deseori o povară, telefoanele lor, cele care n-au niciodată treabă cu afacerile te stresează, iar în virtual, comentariile făcute de ei, simple şi haioase, devin adevărate pete negre pe profilul tău imaculat; nu mai ai timp nici de tine, transformându-te din om în instituţie, din persoană în blogger, din  fiinţă în ID ori nick, excluzându-te pe tine din propria-ţi viaţă, devenind încet-încet  un brand la care ţii mai mult decât la orice pe lumea asta, uitând că de fapt  că eşti o fiinţa care, amăgit/ă de soarele frumos al înălţimilor la care doreşti să zbori, uiţi de aripile de ceară şi te trezeşti căzând, când nu te aştepţi, în mijlocul celor care ne-zburând vreodată, au ştiu să meargă mai departe în verticalitatea fiinţei lor, inclusiv atunci când a fost nevoie să stea în genunchi.

 

Altfel, când soarele prieteniilor apune, întunericul nu vine peste cel dezamăgit, ci peste cel ce dezamăgeşte.  Dezamăgitul se duce, purtând razele prieteniei, spre alte răsărituri, iar cel ce dezamăgeşte, se stinge în crepusculul unei zile în care, pentru o clipă, a strălucit în propria-i mândrie, pe o boltă pe care nu va mai răsări niciodată. 

Comentarii (52)

26.01.2016, 09:44

Inseamna ca eu nu am cunocut prietenia. Ma bucur ca totusi mai exsta oameni care inca apreciaza prietenia adevarata! Te pup Gaby!

26.01.2016, 09:48

Gaby, îţi mai aduci aminte de comentariile de pe-aci de acum câţiva ani? Mai ştii ce atmosferă era? Mă gândeam zilele astea că ar fi bine ca la articole şi la reţete să nu mai fie accesibile emoticoanele, să ni se ofere posibilitatea să scriem la cele postate, incluzând aici, desigur, obligativitatea citirii celor postate, căci altfel e uşor să bifezi un lucru doar cu trei-patru semne. Şi lucrul ăsta e valabil nu doar aici, şi-n toată lumea virtuală. Găsesc uneori texte ori prezentări (culinare, desen, muzică) de o mare fineţe care nu-s "notate" decât cu câte un emoticon pus în fugă, alături de nelipsitul like. E drept, nu mă fac judecătorul nimănui şi nu emit pretenţia că sfaturile mele sunt cele mai bune, nicidecum, dar a pune un emoticon la o postare ce merită măcar o propoziţie, e ca şi cum ai suna pe cineva şi doar ai gâfâi un pic, ai tuşi ori strănuta şi apoi ai închide telefonul pretinzând că ai purtat o discuţie. În rest, despre prietenie, a comentat mai sus, aşa cum m-am priceput. p.s Aş lăsa emoticonul ăsta pentru a ne arăta prietenia faţă de cei cu care interacţionăm. p.p.s Ţie ţi-aş lăsa şi emoticonul ăla cu bs:1987, dar doar pentru 3 folosiri pe an. )

26.01.2016, 13:06

))

da padre, dar vezi tu, nu degeaba-i vorba aia "viata bate filmul", ca lipsa timpului s-a cam propagat la toti, si nu c-am vrut-o sau am cautat-o, asa s-a ajuns sa se munceasca sa-ti poti pastra painea cea de toate zilele
or fi si oameni mai cumpatati, dar cand ai intrat in anumite lucruri (gen rate sau case ) ) zi si tu, poti da inapoi, te poti opri ca simti ca-i prea mult?
tre sa muncesti si implicit....nu mai ai timp

Adauga comentariu
    • :))
    • :)
    • :D
    • =D>
    • >:D<
    • :x
    • :-*
    • :S
    • >:)
    • :">
    • :((
    • :(
    • ;)
    • :P
    • =))
    • :-h
    • :-q
    • :-bd
    • <:-P
    • :-??
    • \:D/
    • ;;)
    • @};-
    • ~O)

Portia de lumina

La gura sobei

Nu de puţine ori am spus că-mi plac poveştile, căci, recunosc, recitindu-le, îmi aduc aminte de clipele în care copilăria se împărţea între fabuloasa lume a eroilor de pe alte tărâmuri ori din timpurile în...

Cu mucii-n fasole?

Trei vibraţii scurte cu ecoul din blatul mesei au dat startul soneriei telefonului meu. Desigur, când pleacă în forţă The Second Waltz (Shostakovich) parcă nu-ţi vine să răspunzi din prima, ai lăsa melodia ...

SUNTEM CEI MAI VESELI ȘI ACTIVI BUCATARAȘI

Felicitări!Un email de confirmare a fost trimis pe adresa ta.
Pentru a-ți valida contul, te rugăm sa dai click pe acest link.
Eroare!
Vă rugăm verificați datele introduse și reincercati!
Atentie!
Aceasta adresa de email este deja in baza noastra de date

Abonează-te la newsletter și intră în gașca noastră!

La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi

TOP
utilizatori

7490 puncte

6130 puncte

5470 puncte

5280 puncte

4620 puncte

CONTACT

Bucataras.ro
hello@bucataras.ro

GĂTIM, RÂDEM
ȘI GLUMIM, PE: