Zmeurata

Prima dată am băut zmeurată la o întâlnire cu foștii colegi de liceu. Cineva, nu știu cine, a adus un pet de 2 litri cu zmeurată nestrecurată (cu fructele înăuntru). Mi s-a părut extraordinar de bună, cum n-am mai băut niciodată, poate și pentru că-mi place gustul zmeurii. Cu toate că mi-a plăcut atât de mult, n-am putut bea decât o jumătate de păhărel, pentru că era foarte tare. Știind că băuturile dulci ”se ridică la cap” foarte ușor, eu adaug alcool mai puțin tare, ca să compensez acest neajuns. Gândindu-mă că este posibil ca fructele din zmeurată să dea mai multă tărie băuturii, am strecurat siropul de îndată ce s-a topit zahărul, dar poate că voi încerca să fac și eu zmeurată nestrecurată.
Am preparat și anul trecut zmeurată, dar n-am făcut poze și mi-a părut rău, pentru că a ieșit foarte bună, prin urmare anul acesta am fost atentă să fotografiez toate etapele procesului tehnologic, așa că acum, după ce a stat suficient timp, la macerat, am gustat și acum am ajuns la pozele finale. 
Băuturile dulci nu se beau pentru a ameți, ci din plăcerea de a savura ceva special, iar zmeurata este cea mai aromată și plăcută băutură, în special pentru doamne.
Din ingredientele de mai jos am făcut 3 litri de zmeurată.