Un ardelean merge pe câmp cu soacra lui. Vine o furtună mare, cu trăznete şi fulgere. Cum mergeau ei aşa prin furtună, fulgeră lângă ei într-un pom, la care zice ardeleanul: – No, ni! După vreo cinci minute, mai loveşte fulgerul încă o dată, dar mai aproape de ei într-o tufă, la care ardeleanul din nou: – No, ia! Mergând ei aşa, trăzneşte din nou, dar de data aceasta o loveşte din plin pe soacra lui, la care ardeleanul zice: – No, aşe!
Un ardelean merge pe câmp cu soacra lui. Vine o furtună mare, cu trăznete şi fulgere. Cum mergeau ei aşa prin furtună, fulgeră lângă ei într-un pom, la care zice ardeleanul: – No, ni! După vreo cinci minute, mai loveşte fulgerul încă o dată, dar mai aproape de ei într-o tufă, la care ardeleanul din nou: – No, ia! Mergând ei aşa, trăzneşte din nou, dar de data aceasta o loveşte din plin pe soacra lui, la care ardeleanul zice: – No, aşe!