Ştiţi ce? Satana vrea să îmi pună piedică de multe ori, şi sunt convins că şi vouă. Cum? Păi să vedeţi. Se întâmplă de multe ori, în situaţii din viaţă de obicei disperate, când nu mai vedem rezolvarea anumitor lucruri. Şi atunci vine Aghiuţă şi îţi şopteşte mieros „unde e Dumnezeu, nu e aşa că nu există? Că dacă exista te ajuta, nu te lăsa ca acum să te pierzi în boală şi necazuri, să îţi ia apele casa, sau să-ţi mistuie focul agoniseala”. Ba de multe ori prin gura semenilor noştri ţi se transmite că Dumnezeu nu te poate auzi că poate e în vacanţă, în concediu. Nu ştiu dacă vouă, dar mie mi s-a întâmplat de multe ori să aud astfel de discuţii. Fapt pentru care aş veni în sprijinul celor ce cad în deznădejde cu un cuvânt spus taman de Mântuitorul „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Apostolul Ioan scrie: „Şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (1 Ioan 5:4).
Ceea ce înseamnă că Dumnezeu ştie sigur că omul are necazuri, dar că le poate depăşi prin îndrăznirea de a cere ajutor. Şi mai e ceva, cei care se revoltă atunci când sunt la ananghie şi îşi aduc aminte Dumnezeu să se gândească şi la faptul că atunci când le era foarte bine uitau că există cineva deasupra lor, ignorând total divinitatea. E trist dacă nu simţi prezenţa lui Dumnezeu. E trist pentru că dacă analizăm bine, chiar şi un animal lipsit de conştiinţă îşi recunoaşte stăpânul şi-l slujeşte chiar dacă de multe ori stăpânul îl bate (vezi calul) sau îl îndepărtează cu cuvinte grele (vezi câinele). Ele animalele nu cârtesc, îşi fac treaba şi-şi recunosc stăpânul. Numai noi nu recunoaştem pe Cel ce ne-a creat, pe Cel ce ne-a lăsat libertatea de a alege între bine şi rău, pe Cel ce aşteaptă îndreptarea noastră conştientă de la răul pe care l-am ales şi care ne face rău. Ei bine, să ştiţi că Dumnezeu nu-şi ia niciodată concediu, nu e niciodată în vacanţă. El veghează continuu la creaţie, la omul pe care l-a pus stăpân al creaţiei, la omul care la vreme de încercare blestemă pe Dumnezeu care nu e vinovat cu nimic în alegerea rea a omului. Pentru aceşti oameni care îşi renegă şi părinţii şi prietenii şi fraţii, pentru aceşti oameni care îşi dispreţuiesc propria fiinţă există acelaşi Dumnezeu, acelaşi Creator, acelaşi veşnic părinte care aşteaptă întoarcerea fiului risipitor acasă.
Nu e bine să luăm în deşert, în râs, numele şi lucrarea lui Dumnezeu spunând că e în concediu. Să ne rugăm ca să vegheze asupra noastră la bine, să ne ferească de rău, să ne întărească la vreme de ispită şi de ce nu, pentru cei care au posibilitatea, să-i ocrotească când sunt plecaţi în concediu sau vacanţă, pentru că Dumnezeu nu are niciodată concediu. Şi ar mai fi ceva. Dacă plecaţi în concediu sau vacanţă, poate aveţi timp să treceţi şi pe la biserică, pe la căpătâiul celor adormiţi din familie, să simţiţi cum odihna trupului ostenit de muncă se contopeşte cu ohihna sufletească, cu împăcarea şi cu rugăciunea.
