Intunecare

Postat de Mutulica in Cu de toate pe 29 Sep 2012, 14:45

Articol pe placul a 7 bucatarasi
comenteaza
Intunecare

 Sunt un om curios  . Nu pot sa dorm daca nu stiu solutia la probleme care pe altii ii lasa reci , desi eu imi intreb foarte rar interlocutorii :”ce mai faci ?” . Am ajuns la varsta cand  pot sa raspund corect la unele intrebari  . Raspunsurile nu imi sunt intotdeauna pe plac si lucrul cel mai grav este ca  nu imi aduc linistea atat de necesara .

Fac parte din generatia ce reprezinta jumatate dintre platitorii impozitelor din care se infrupta clasa politica si cine stie cati alti profitori oculti . De curand ni s-a spus  o parte din  adevarul  devenit imposibil de ascuns  : platim degeaba , noi n-o sa avem parte de pensia pentru care vom cotiza o viata  !

 Am pornit la drum intr-o perioada cand Romania parea sa fie capabila de lucruri mari , nemaivazute la noi si de neinchipuit pentru multe alte tari cu un potential urias in comparatie cu modesta noastra tara . Niciodata societatea romaneasca  nu a fost mai capabila sa asigure resursele si conditiile necesare pentru evolutia personala a fiecarui cetatean , pe masura calitatilor sale . Paream gata sa ducem  lucrurile la  un nivel de vis , paream a fi siguri pe noi , bine pregatiti profesional  si cu o ambitie  de neinvins .  Orice ne parea a fi posibil : parintii sau bunicii nostri erau niste analfabeti desculti   si  noi ne pregateam  sa trimitem oameni in spatiul cosmic ! Urmasii tontilor  , care credeau ca Nichipercea  invarte rotile masinilor  , acum  construiau  utilaje pentru mai toate ramurile industriale  . Romanii erau cunoscuti si bine vazuti oriunde in lumea asta ! Cel putin asa credeam noi .

Si atunci , ca intotdeauna , facultatile si serviciile cele mai bune erau rezervate pentru ”elite” . Si atunci se dadea spaga  pentru te miri ce , dar mai aveau loc si cei sclipitori . Cine dorea sa munceasca era respectat   chiar daca nu era recompensat pe masura eforturilor depuse .

Ma intalnesc din cand in cand cu colegi din generatia mea , cea care parea de neinvins . Cei care au ajuns   , fara sa emigreze , la un excelent confort material sunt putini si in mod ciudat , mai toti nu promiteau nimic spectaculos in anii de scoala . Multi dintre  castigatorii in lupta cu viata  au avut parintii  securisti  sau macar turnatori  sarguinciosi  , nomenclaturisti de partid , sefi  sau  sefuti  in intreprinderile falimentate cat mai rapid cu putinta   . Doar urmasii lucratorilor comerciali de altadata respectiv  carciumarii si sefii de magazine  din  fostul comert de stat  pot sa se laude ca au mai si muncit nu doar au profitat de ”vadul bun”  sau de o mostenire . Cu cei mai multi dintre ei nu pot sa am  o discutie normala si  in functie de atitudinea lor  , fie simt nevoia sa ma spal pe mana dupa ce am dat noroc sau macar sa-mi numar degetele , ca cine stie , eu sunt cam cascat si mi le pot pierde , fie raman cu ceva amar in gura ,  ce pare a fi un cuvant urat la adresa nulitatilor gretoase ajunse te miri ce mari sefi  . Cu cei din urma de-abia astept sa ma intalnesc dupa ce chiar si stramba societate romaneasca  o sa-i arunce la gunoi ...Nu sperati sa le  raspund cu aceeasi moneda ...O  sa-i ajut  , nu fara a le spune  ce  caricaturi gretoase  sunt .

Angajatii  ”de top” din aparatul de stat imi acutizeaza  acufenele cu tanguielile lor ipocrite : au credite refinantate pentru cele doua masini  si  casa cu etaj  , obtinute din salariile modeste de la stat . Intai imi spun cu glas oftat ca n-au mai fost intr-un concediu adevarat din luna de miere . Cand le spun cat sunt  de  plimbaret imi reproseaza proasta alegere de a-mi cheltui banii pentru a suporta  mizeria din statiunile romanesti ... Nu-s curios sa aflu preturile croazierelor in paradisurile unde cei ca Poponet  ,  Sida sau Eba sunt ori niste ilustri anonimi ori de rasul curcilor occidentale .

Toti fostii mei colegi nu uita sa imi transmita lipsa lor de incredere intr-un  viitor  mai bun pentru noi si urmasii nostri . Nu vor sa faca nimic pentru a schimba ordinea lucrurilor pentru ca , spun ei , nu e nimic de facut . Chiar si pretiosii  directori  devin modesti  ,  se considera  prea mici si fara  niciun cuvant de spus . Par niste papagali scumpi  si inutili  ce-si duc viata in niste colivii stralucitoare , inconstienti  sau impasibili la faptul ca societatea  se afla pe marginea daca nu pe fundul prapastiei . Cand naivitatea refuleaza din mine si le reprosez coparticiparea la distrugerea tarii devin distanti , se considera niste victime si sunt atacati de amnezie daca ne mai intalnim intamplator .

Celor care cred ca au muncit din greu , furand tot ce se putea  fura de pe camp sau de la locurile lor de munca  “pentru ca trebuia sa le faca un viitor copiilor” consider ca Dumnezeu le-a luat mintile  in mod binemeritat   de au ajuns sa-si ingroape banii castigati din munca necinstita in case ridicol de mari  “pentru a le lasa copiilor “ care nu au nicio sansa de a mai continua stilul de viata al parintilor ,  pentru ca nu mai e nimic de furat si nici locuri de munca nu mai sunt , deci acestia trebuie sa  lase de izbeliste casoaiele imposibil de vandut  deoarece  in orasele moarte nimeni nu vrea sa investeasca .

Tensiunea ce-mi umfla tamplele , greata si furia  ce-mi declanseaza dorinta de a  vedea societatea romaneasca disparand intr-un cataclism purificator sunt niste simple ciupituri de tantar in comparatie cu  starea deplorabila  in care ajung dupa o intalnire cu fostii colegi  nevoiti sa mearga pe drumul aspru al castigarii existentei  prin munca cinstita .

Chipurile prea devreme imbatranite de eforturile  animalice si lipsurile indurate nu mai au nicio urma din  stralucirea  cutezatoare pe care o afisau  acum un sfert de veac . Nu sunt doar resemnati , sunt indobitociti si repeta obsedant ca n-au niciun viitor deoarece lor  nu le ramane   nimic altceva de facut pana la sfarsitul vietii decat sa plece capul si sa duca o existenta de sclav pentru o farfurie de mancare si pentru cativa firfirei  necesari supravietuirii  pana la urmatorul salariu . Au o dantura cum n-am  mai vazut din filmele care ecranizau operele lui Charles Dickens . Sunt neingrijiti , ponositi si cu o atitudine de caine batut . Muncesc fara a beneficia de drepturile inscrise in contractul de munca , nu au nici macar concediu  si tot se gandesc  la o zi de maine  mai rea decat cea prezenta  , dar imi spun  ca nu au ce sa faca !?

Ce poate fi  mai rau decat sa fii sclav ? Si ce ai de pierdut cand duci o existenta asemenea  animalelor crescute pentru abator ?...

Nu mai vad nimic in fata ochilor cand observ  lipsurile pe care le indura ,  viata  lor irosita  fara  sa se bucure de  un nivel  minim de confort  si  demnitate  ,   eforturile  disperate pe care le fac  pentru a-si trimite copiii la facultate desi sunt asemenea lor , modesti din punct de vedere intelectual , fara a avea atuul banilor sau  relatiilor cu care  idiotii utili din randul   “elitelor” isi perpetueaza  privilegiile ce  au devenit  blazon de familie  .

Mi se pare inutil sa le mai atrag atentia ca isi distrug orice sansa la un viitor decent irosindu-si putinele resurse pentru  singura iluzie ce-i mai tine in viata  : diploma ce le va scoate mediocrele vlastare din saracie si le va pune pe tava  o existenta  calduta , fara niciun efort  sau merit personal  .

Stiu doar  sa stranga cureaua , sa intre de buna voie in custile  pompos denumite “ casa”  si  ”serviciu” . Dupa ce pleaca , privesc in urma lor  cu ochii mintii si viata lor imi pare o intunecare ...

 

 

 

Comentarii (2)

02.10.2012, 13:36

Uhhh... cat adevar..

02.10.2012, 22:59

Foarte adevarat.Ma uit la mama ca munceste foarte mult (asta si pentru faptul ca trebuie sa ma intretina si pe mine) si de multe ori zice:oare mai prin eu pensia, daca da, oare o sa am cu ce trai?E foarte greu si viata e atat de scumpa!

Adauga comentariu
    • :))
    • :)
    • :D
    • =D>
    • >:D<
    • :x
    • :-*
    • :S
    • >:)
    • :">
    • :((
    • :(
    • ;)
    • :P
    • =))
    • :-h
    • :-q
    • :-bd
    • <:-P
    • :-??
    • \:D/
    • ;;)
    • @};-
    • ~O)

Portia de lumina

La gura sobei

La gura sobei

Nu de puţine ori am spus că-mi plac poveştile, căci, recunosc, recitindu-le, îmi aduc aminte de clipele în care copilăria se împărţea între fabuloasa lume a eroilor de pe alte tărâmuri ori din timpurile în...

Cu mucii-n fasole?

Cu mucii-n fasole?

Trei vibraţii scurte cu ecoul din blatul mesei au dat startul soneriei telefonului meu. Desigur, când pleacă în forţă The Second Waltz (Shostakovich) parcă nu-ţi vine să răspunzi din prima, ai lăsa melodia ...

SUNTEM CEI MAI VESELI ȘI ACTIVI BUCATARAȘI

Felicitări!Un email de confirmare a fost trimis pe adresa ta.
Pentru a-ți valida contul, te rugăm sa dai click pe acest link.
Eroare!
Vă rugăm verificați datele introduse și reincercati!
Atentie!
Aceasta adresa de email este deja in baza noastra de date

Abonează-te la newsletter și intră în gașca noastră!

TOP
utilizatori

Valclaudia

13900 puncte

Constelatialeu

7700 puncte

mirela0911

6830 puncte

Rocsi

6560 puncte

 merisor

5200 puncte

CONTACT

Bucataras.ro
hello@bucataras.ro

GĂTIM, RÂDEM
ȘI GLUMIM, PE:

Alivenci moldovenesti
  • 04

    D

  • 05

    L

  • 06

    MA

  • 07

    MI

  • 08

    J

  • 09

    V

  • 10

    S

Locul unde vezi ce e nou, ce e hot si ce merita citit!