Stand de vorba cu televizorul, by Mutulica

Postat de Ina in Cu de toate pe 7 Mar 2012, 20:12

Articol pe placul a 7 bucatarasi
comenteaza

       M-a pus Dracu’ sa ma uit la TV. Si ce-am vazut mi-a rascolit niste  amintiri din vremea studiilor mele facute pe genunchi .

   Este un atat de mare profesor universitar, incat nu scapi de el indiferent de Universitatea la care alegi sa-ti pierzi vremea. Are un pedigree demn de pus la panoul de onoare. Provine dintr-o famile de magistrati care s-a luptat pentru drepturile  noastre, ale poporului ,  inca din perioada comunista. Tatal sau a aparat drepturile poporului cu cel mai mult succes.

    As putea sa spun ca in timpul studentiei domniei sale a fost un rebel, dar mi-ar da peste gura invidiosii, care mi-ar striga rastit ca a fost oaia bleaga a turmei, adusa in randul celorlalte oi de ciobanii intelegatori si fosti colegi de facultate cu parintii mielului. A supt la o mama buna caci  , dupa ce a terminat facultatea pe branci, a ajuns profesor nu numai la noile fabrici de lumina ce au luat locul vechilor unitati de productie, ci chiar si  la fabrica de stat .

   L-am cunoscut pe cand isi perfectiona metodele pedagogice. Era ajutat sa raspandeasca lumina in randul studentilor de cele mai sexi asistente universitare, inca studente, dar de mare efect pana deschideau gura. Mergeam si la cursurile de zi,  pentru ca ma stiam prost si simteam nevoia sa aprofundez materia. Am ajuns sa purtam unele discutii in particular si, simpatizandu-ma,  mi-a facut o confesiune:’’ Pentru ca esti de-al meu , iti spun doar tie. Pe mine nu ma intereseaza ce stii tu, nu de asta vin eu la cursuri.” Fusesem pus in garda de un amic, prieten  cu domnia sa , care s-a oferit sa ma ajute  punand o vorba buna. M-am simtit jignit si am refuzat sa continui discutiile respective.

    A venit si clipa mult asteptata a examenului si, dupa ce a scris subiectele pe tabla, am starnit rasul a 80%  din asistenta pentru ca am intrebat la ce pagina se pot gasi o parte din subiectele de pe tabla. Credeau ca sunt baiat de baiat, am maxim de tupeu si nu mai vreau sa pierd timpul cautand prin fituici. De fapt subiectele respective nu se regaseau nici in cursurile predate de onorabilul universitar doctor, dar  nici in cursurile tiparite. A acceptat cu greu sa schimbe subiectele, dar eu fiind cum v-am spus si dupa cum cred ca v-ati dat seama, mai prost, n-am luat examenul. L-am dat si in vara si, tot prost fiind, nu l-am promovat nici in acea sesiune. Am luat toate examenele din acel an in sesiunea din  iarna, dar materia predata de domn’ profesor am aprofundat-o pana am ajuns la r.r .

     In disperare de cauza, m-am dus acasa la un profesor pe care il respectam mult si care stia ce fel de om sunt. A vorbit cu exigentul examinator si mi-a promis ca s-a rezolvat. Cand s-au afisat r.r.-urile eu eram picat cu succes. L-am sunat pe profesorul care mi-a pus o pila si mi-a spus ca , atunci cand metodele obisnuite nu reusesc, mai ramane doar o singura solutie. Nu a specificat-o, ca doar era un bun cunoscator al legilor, pe cand eu, dupa cum v-am spus in repetate randuri, sunt suficient de prost. Asa ca m-a lasat pe mine sa rezolv “conflictul dintre valorile morale si cele vitale” si eu,  ca un bun invatacel ce i-am fost, am inceput sa gandesc.

    M-am dus la prietenul din copilarie care mi-a ras in  nas ­: “Eu te-am avertizat, da’ te-ai simtit jignit si mi-ai spus ca tu inveti. Se pare ca nu studiezi indeajuns. O sa vorbesc cu el si o rezolv sigur, caci suntem prieteni.” M-a anuntat dupa doua zile ca, deoarece am fost recalcitrant , pe mine ma costa dublu.

    A fost primul meu an de facultate si mi-am dat seama ca nu am suficiente calitati pentru a razbi intr-un asemenea sistem, asa ca am decis ca trebuie sa mai studiez si am ajuns sa urmez si cursurile unei scoli de maistri,  care mi-a folosit in viata  drept  “casus belli” pentru ezotericul meu sef ca sa ma transfere, fara acordul meu, pe un post pentru care o scoala profesionala era suficienta  si de unde promovase voiniceste un bun coleg de-al meu, pe care il puteti vedea in poza de la articolul “Ratacit in tranzitie “ .

    Ma scuzati, v-am spus ca sufar de ADHD…   

    Mi-am adus aminte ce m-a enervat la TV.  Ilustrul profesor care a incercat sa ma ajute mi-a povestit candva, pe cand religia era doar “o fraza de dansii inventata “, ca este ardelean get-beget, cu liceul facut in capitala culturala a romanilor din Ardeal si ca nasul sau de cununie este o personalitate  pe care, dupa revolutie,  am vazut-o in randurile micutei dar bine reprezentatei comunitati evreiesti. Cred ca, pentru multi,  religia este o haina pe care o imbraci in functie de anotimp. Actualul rabin  imi este simpatic si il rog sa nu se supere pe mine cand aduc in atentie un amanunt din biografia dansului. Este pe jumatate roman si  pana la 15 ani , intamplator impliniti in anul debutului democratiei in Romania, nu a avut niciun fel de educatie religioasa . Acesta  este bancul preferat de domnia sa :

    ”Cica merge un evreu la rabin si ii spune: «Vreau sa imi marit fata, am zestrea aici. Mi-e teama de hoti. Te rog, rabi, pune banii undeva la dumneata, sa fie in siguranta». Rabinul: «Sigur ca da, uite, sint aici toate oficialitatile, toata lumea e martora». Dupa doua saptamini, se intoarce evreul nostru: «Mi-a venit pretendentul, rabi, da-mi banii». «Care bani?», intreaba rabinul. «Pai cum?! Ti i-am dat aici, nu mai tii minte?». «Nu stiu», spune rabinul. «Erau aici toate oficialitatile, toti colaboratorii», ii replica evreul. «Ia sa ii chemam aici». Vin toti, dar nu recunoaste nici unul ca i-ar fi dat bani. «Nu e adevarat, Iosi, il faci pe rabin de rusine». Iosi lesina. Pleaca toata lumea, rabinul ia un pahar cu apa, il palmuieste pe Iosi si il trezeste. «Vai, rabi, ce mi-ai facut, imi ramine fata nemaritata». Rabinul: «Stai putin». Se duce la seif, scoate banii si ii aduce evreului. Uite banii tai. «Bine, rabi, dar acum cinci minute ma faceai mincinos...». «Nu ti i-am luat, am vrut doar sa stii cu ce oameni lucrez...».”

   V-am spus ca sufar de ADHD ?!?

   Am vazut  scris ieri pe ecranul televizorului : ”Negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia  constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la sase luni la cinci ani "

ART. 30 din Constituţie

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

    Imi sunt dragi evreii, asa ca o sa va mai spun un banc de-al lor : ”Itic vrea sa se insoare si se duce la rabin si il intreaba daca este Rasela fata mare .- Itic draga , zice rabinul , unii zic ca da, altii zic ca ba… “

    Asa si cu Holocaustul asta .

    Parca aud :” - Bai , chiar  esti nebun , tu cu evreii te pui ?”

   Nu v-am spus de nenumarate ori ca eu sunt oaia nebuna a turmei nepatate ? Si la drept vorbind  nici nu ma intereseaza sa imi lungesc  viata in lumea asta prost facuta , in care ma intreb daca mai merita sa traiesti . Nu evreii imi sunt dusmani ci cei care se folosesc de suferintele conationalilor lor  pentru a obtine tot felul de avantaje,  starnind  ura si profitand de vrajba astfel creata . 

Comentarii (0)

Adauga comentariu
  • zambet
    • :))
    • :)
    • :D
    • =D>
    • >:D<
    • :x
    • :-*
    • :S
    • >:)
    • :">
    • :((
    • :(
    • ;)
    • :P
    • =))
    • :-h
    • :-q
    • :-bd
    • <:-P
    • :-??
    • \:D/
    • ;;)
    • @};-
    • ~O)
Cele mai

Locul unde vezi ce e nou, ce e hot si ce merita citit!

La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi

TOP
utilizatori

Constelatialeu

4384 puncte

laura_n

2312 puncte

Rocsi

1691 puncte

bucatarasa

1554 puncte

Caty

1318 puncte

CONTACT

Contact

Bucataras.ro
[email protected]

 
Paste cu sos Gorgonzola și mușchi de vită

 Am preparat o delicioasă rețetă de Paste cu sos Gorgonzola și mușchi de vită.

citeste mai mult
Paste cu sos Gorgonzola și mușchi de vită
Legenda romantică a brânzei Gorgonzola
Povestea brânzei Gorgonzola este împletită cu o legendă plină de romantism, întâmplări neașteptate și, desigur,... citeste mai mult
Legenda romantică a brânzei Gorgonzola