Nu voi intelege niciodata de ce persoana care trebuia sa fie cea mai apropiata sufletului meu,cea care trebuia sa ma invete primii pasi in viata,care trebuia sa ma invete primele cuvinte,sa imi stearga lacrimile,sa imi dea sfaturi....si as putea continua cu multe,a ales sa nu faca parte din viata mea?!Si nu inteleg de ce inca doare?Sau de ce doare?As putea foarte bine sa fiu la fel de indiferenta ca ea,dar de ce nu reusesc?Probabil sa fie din cauza ca sunt prea sensibila?Dar nu sunt,sau cel putin nu las sa se vada!Acum ceva timp,cineva mi-a spus ca eu sufar cu zambetul pe buze ...ooofff,ce ochi buni a avut !!!deci totusi nu stiu sa ma ascund prea bine, privind in ochii mei,a ajuns direct in suflet :( Stau si ma intreb,daca se va schimba vreodata,daca regreta sau va regreta vreodata ceea ce a facut...eu totusi sper! Dar ce se va intampla atunci?Voi avea puterea sa o iert?Pentru ca singurul meu sentiment pt ea acum,e cel de URA :( Stiu ca nu e bine,dar asta e rezultatul faptelor ei! Nu stiu daca poate fi numita "mama" tratandu-si copilul cu INDIFERENTA,atunci cand a fost vizitata! INDIFERENTA ei a durut enorm,de atunci a inceput ura pt ea,pana atunci a fost curiozitate,dorinta de a o cunoaste...si am regretat enorm ca am cautat-o!Nu am avut puterea sa vorbesc atunci cu ea,chiar daca ceva in mine striga sa o fac,si acel ceva striga in continuare sa o caut!Oare de ce?Am atatea intrebari pentru ea!Oare le voi afla vreodata raspunsul?
Si doare,din ce in ce mai tare...
Acum pt ca sunt mama,ma doare mai tare,dar fetele mele imi dau puterea de a merge mai departe 
)))))))))))))
