Pentru mine, ziua de ieri, care se anunta foarte buna s-a transformat in Sambata neagra si la propriu si la figurat. De-a lungul timpului am trecut, ca fiecare, si prin bune si prin rele. Desi in ultimul timp parca au fost mai mult rele, am incercat sa trecem cu optimism peste toate si zic eu, am si reusit. Dar ce ni s-a intamplat ieri le intrece pe toate. Incepem ziua cu un “hopisor”, frigiderul care dadea semne de vineri de “boala” a facut un atac cerebral si a sucombat. Asta este, se mai intampla… Cum suntem strangatori, aveam un frigider tinut pe post de dulap de conserve, de la tata, despre care stiam ca ba merge, ba nu. L-am pus in functiune, am mutat alimentele si fericiti plecam sa ne intalnim cu o persoana foarte draga pe care nu o mai vazusem demult si sa mai rezolvam din treburi. Cam dupa 30-40 minute imi suna telefonul, apelant, prietenul nostru, medicul veterinar din comuna. Imi zic eu: ia uite, ma suna sa ma intrebe ce face ieduta noastra bolnavioara…raspund, recunoscatoare de grija purtata…La celalalt capat, sotia veterinarului care ma intreaba “rastita” ( asa mi s-a parut mie ca este rastita…mai tarziu am realizat ca de fapt era foarte speriata): “ Diana, unde esti?” Eu, nedumerita: “La Bucuresti” Mariana: “ Intoarce-te repede, iese fum de la voi… Vedeti pe cine puteti suna sa intre la voi sa vada ce se intampla” Am amutit, rotitele nu mi se mai invarteau, ma intrebam ce fum, de unde fum… Pe cine sa sun… Tragem pe dreapta, sa sunam un vecin, doi…Nu am reusit sa gasim pe nimeni din cei ai caror numere le aveam…Ne suna Ninel, prietenul, veterinar, de data asta: “Pe unde ati ajuns? Incercati sa va linistiti, au intrat vecinii, este foc in baie, am chemat pompierii, dar avem totul sub control. Veniti incet” Deja nu mai aveam glas, sotul gonea ca “nebunul” Piticul: Mami, o sa vedem pompierii?” Ajungem in sfarsit. La poarta, pompierii, ambulanta, vecinii…Bilant: centrala, boilerul, masina de spalat distruse, instalatie electrica, sanitara, etc…duse…Pisicutele mele si ieduta bolnavioara plecate in raiul animalelor…:((( Poate o sa ma credeti nebuna, dar, desi habar nu am cum o sa reusim sa reparam si sa inlocuim ce este de inlocuit, cel mai tare plang dupa animalutele mele dragi…Si ma intreb: de ce??? Totusi, multumesc lui Dumnezeu, ca noi nu am patit nimic, ca nu este situatia mai grava de atat si ma rog de sanatate pentru vecinii nostri care au sarit sa stinga focul pana au venit pompierii, pentru “tataie” cumatrul nostru, care ne-a pus casa la dispozitie pana redevine a noastra locuibila, pentru prietena noastra la care l-am dus pe pitic si pentru toti cei care ne-au adresat ganduri bune si incurajari.
Am preparat o delicioasă rețetă de Paste cu sos Gorgonzola și mușchi de vită.
citeste mai mult
