Unii oameni se nasc idealisti , se fac de ras si ajung niste ratati.
Eu mi-am dorit sa ajung presedintele Romaniei.Citeam foarte mult si acest efort era orientat spre domeniile care m-ar fi putut ajuta in atingerea telului meu.
Sunt un tip care nu suporta dezordinea, nu las nimic la voia intamplarii si imi calculez fiecare miscare importanta, incercand sa anticipez evolutia situatiei.Imi fac pana si un plan de activitate anuala.
Consider ca un presedinte ideal are varsta mea de acum :46 de ani, varsta deplinei maturitati, momentul cand un barbat este in plina forta fizica si intelectuala.Acesta avea sa fie momentul de varf al vietii mele .
Planul era perfect, asa ca am inceput sa atac fiecare etapa a drumului meu.Am ratat insa intrarea la facultatea de drept la prima incercare si am reusit deabia la 31 de ani sa obtin mult ravnita diploma in urma absolvirii unei facultati particulare la fara frecventa,"citind si scriind pe genunchi", cum spunea tata cu dispret .
Pot sa spun ca am obtinut diploma facultatii de stat din Sibiu promovand examenul de licenta cu note ridicol de mici si numai dupa ce am facut contestatie la toate cele trei examene picate?Am avut noroc, mi s-a spus!
Eram epuizat fizic si psihic, tremuram la cea mai mica emotie!
In timp ce altii ajung ministri la 32 de ani, eu eram in postura de a debuta ca jurist, numai ca in loc sa ajung sa sustin vreo cauza , am fost angajat ca tehnician si mi s-a spus sa am rabdare, ca ajung si jurist.
Intre timp eram pregatit pentru aceasta meserie intr-un birou , stand pe un scaun in dreptul unui geam deschis care ma pocnea in cap la fiecare deschidere a usii ce parea un loc de tranzit.
Dupa vreo doua luni de pocneli, am avut o “revelatie”, nu vreau sa comentez cauza si am inceput sa spun tot felul de prostii despre mine si cei cu care veneam in contact,m-am autoproclamat un al doilea Iisus, declarand ca sunt ales sa fiu presedintele care va schimba din temelii Romania.
Oamenii si-au schimbat atitudinea fata de mine , chiar si multi dintrei cei ce-mi erau prieteni sau carora le demonstrasem ce fel de om sunt ma priveau ca pe un pacalici .
Cel care inainte de acest esec primea din partea fetelor mai multa atentie decat merita si din aceasta cauza evita sa se afiseze pe strada cu vreo cucerire nu mai reusea sa convinga pe nimeni !
In urma acestei "campanii prezidentiale" am ramas cu sechele, refacerea a fost lunga si nu pare sa se fi incheiat. Inca tremur cand sunt emotionat sau enervat si la stres puternic imi creste tensiunea atat de mult incat nu mai aud mare lucru. Am avut perioade de depresie din care mi-am revenit cu greu , am un serviciu de la care nu mai astept nimic bun, in curand voi avea o proteza auditiva, dar am considerat ca ideile mele merita atentia lumii.
Mi-am propus sa lansez pe internet un virus apt sa distruga intregul esafodaj ce a sustinut sistemele antinationale, contrare firii noastre si am dorit sa fac acest lucru asemenea unui hacker, sub un pseudonim caraghios(Mutulica), exorcizand toate frustrarile vietii mele de ratat si dand celor mai buni ca mine semintele din care vor iesi mladitele viguroase de maine.
Nu a fost sa fie asa!
S-a aflat ce am facut si am ajuns din nou Pacaliciul, cel ce este aratat cu degetul, cel langa care nu este bine sa fii vazut daca nu vrei sa ajungi tinta batailor de joc .Unii se tem si de vreo reactie necontrolata a mea, nu ca nu as mai fi avut !
Sunt constient ca odata cu aceasta demascare, ideile imi sunt total compromise.Pacaliciul tuturor nu poate fi factor de progres si nu mai poate emite nicio parere .
Nu-mi mai ramane decat sa accept ca am ratat din nou, sa las tacerea sa acopere corul rasetelor, iar eu sa sper ca nu toti idealistii se fac de ras si ajung niste ratati…
merge, merge!
