Tin sa va spun ca desi stau la o aruncatura de bat de Palatul Mogosoaia , pana acum cateva saptamani nu am fost sa il vizitez .Nici macar George nu a fost curios mai ales ca ii spunea fetei lui, cand aceasta avea cativa anisori, ca el a crecut la Mogosoaia cu guvernanta........hahaha.Iar numele meu de fata a fost Mogos deci ma gandesc ca poate ceva radacini am si eu pe acolo...........hihihi.Asa ca George vrand sa-si revada locurile din copilarie, eu sa-mi vad neamurile .........hahaha..............am pornit la plimbare spre Mogosoaia.
Cine are ocazia va spun ca merita sa faceti o vizita de cateva ore aici.
Palatul Mogoşoaia se situează la circa 10 km de Bucureşti, în cadrul comunei omonime. A fost construit între 1698-1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinaţie de elemente veneţiene cu elemente otomane. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoş care deţinea pământul pe care a fost construit. Palatul a fost renovat în anii 1920 de către Martha Bibescu. Aceasta l-a primit cadou de la soţul său George Valentin Bibescu. Pentru renovarea lui, Martha Bibescu a cheltuit mare parte din averea adunată din cărţile pe care le-a scris. Mai târziu palatul a devenit un loc de întâlnire pentru politicienii şi lumea bună din anii 1930. În prezent Palatul Mogoşoaia adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească şi este un important punct de atracţie turistică.
La vreo 11 km de Bucureşti se află Palatul Mogoşoaia, în comuna cu acelaşi nume, denumită după soţia boierului Mogoş, căruia îi aparţinuseră domeniile cumpărate la sfârşitul secolului 17 de Constantin Brâncoveanu. În 1702 se termina construcţia palatului domnesc de pe malul lacului Mogoşoaia. Clădirea iniţială era destul de diferită de ceea ce se vede acum, însă stilul ei arhitectural, compus din diverse surse de inspiraţie arhitectonică, se încadrează în aşa numitul stil brâncovenesc (un fel de baroc românesc): o combinaţie de elemente veneţiene şi otomane, renaştere italiană amestecată cu bizantin.
Una din caracteristici este pridvorul larg, deschis, cu arcade. Decoraţiunile aplicate sau sculptate în piatră reprezintă motive florale, de inspiraţie orientală.
Pe vremea aceea, curtea era plină de acareturi (cuhnia - bucătăria şi gheţăria erau în clădiri separate) şi casele servitorilor, iar apartamentele domneşti se aflau doar la etaj. După executarea lui Brâncoveanu (împreună cu cei cinci fii ai săi) la Stambul, pentru că refuzaseră să treacă la mahomedanism, palatul devine o scurtă perioadă han turcesc şi arhitectura sa suferă mult în urma raidurilor otomane din secolul 18.
În secolul 19 domeniul este cumpărat de familia de boieri Bibescu, descendenţi ai Brâncovenilor. Sub îngrijirea lor şi lucrul meşterilor francezi şi germani palatul îşi recapătă forma şi faima În 1912 prinţul George Valentin Bibescu (1880-1941) dăruieşte palatul soţiei sale, Martha Bibescu, poetă şi scriitoare, care îl găseşte în paragină şi îl transformă (cu ajutorul arhitectului şef al Veneţiei, Domenico Rupolo) în loc de întâlnire pentru cercurile ei culturale.
În 1945 ea îl donează statului cu scopul de a fi inclus pe lista monumentelor istorice şi din anii 50 în el a existat secţia feudală a Muzeului de Artă (colecţii de artă feudală se găsesc şi azi înăuntru). Nu doar palatul este o deosebită realizare, ci şi parcul care îl înconjoară. Plasat la marginea lacului Mogoşoaia, faţada dinspre lac dă într-o loggia terasată tip veneţian, cu arcade, coloane şi un mic labirint de gard viu.
Când este cald şi soare parcul învie. Turiştii vin atât pentru terasele-restaurant şi plimbări pe marginea lacului, cat şi pentru picnicuri în crâng, citit sub copac sau jucat badminton pe alei. Zefirul de primăvară adie alene printre grătarele cu mici de la ştrandul amenajat alături, pe marginea lacului.
Chiar aveam nevoie de niste carbuni 
