Claudia, când eram mică, mi se făcea rău când era vorba de supă de roșii (cu orez, făcea mămica, dar o îmbunătățea cu smântână, ceea ce nu-mi plăcea deloc atunci). Acum ea se miră că-mi plac și că fac supe de roșii, dar ale mele sunt dulci sau acrișoare și nu adaug niciodată smântână, deși îmi place, dar nu în supa asta...!
Se poate, Claudia...Și supa mea este dulcișoară, dar fără zahăr, ci din gustul roșiilor. De aceea am povestit reacția mea din copilărie, ca să vezi că au mai pățit-o și alții. Cred că un ingredient nepotrivit ne poate îndepărta de un anumit fel de mâncare...!
Bine,eu am mai multe figuri )))sunt multe mancaruri/ingrediente care nu-mi plac,doar la dulciuri sunt mai "deschisa" si imi plac toate mancarurile mamei
La fel sunt și eu, Claudia... În copilărie, eram foarte mofturoasă la mâncare, le-am scos ”peri albi” părinților, cum se spune, dar acum, fac mai puțin fițe, pentru că, în fapt, nu gătesc decât ce-mi place...! Acum eu sunt șefa la bucătărie, așa că nu mai am de ce să fac nazuri... Dar tot refuz să mănânc unele mâncăruri care nu-mi plac, chiar cu riscul ca unele persoane să se supere... :S
Claudia, când eram mic, nici mie nu-mi plăcea supa de roșii. Și mama mea punea puțin zahăr... cred că din cauza asta nu o agream. În general nu-mi prea plac mâncărurile în care se pune zahăr, doar cele "îndulcite natural".
Rodica,de asta ma bucur ca mama nu facea mancaruri care nu ne placeau,erau foarte multe cele care ne placeau.Spanac nu am mancat pana cand a trebuit sa-i dau nepotelei mele,asa ca a trebuit sa gust inainte de a-i da.De atunci mananc mereu spavac,ma gandesc de ce nu am facut-o mai devreme.
Claudia, supa de roșii cu orez și varza călită mă terminau, în copilărie...Eram bolnavă când aveam așa ceva la masă, iar mama mea era cam severă, nu prea ținea cont de mofturile noastre... Spanac am mâncat prima dată gătit de soțul meu și mi-a plăcut... Dar nu facem prea des, de trei-patru ori pe an.