Ce este iluzia? Este o himeră, un vis deşert, o înşelăciune plăcută ochiului, o senzaţie de realizare finalizată printr-o mare dezamăgire. Iluzia vine din necunoaştere, din prea mare încredere, din minciună sau din boală. Atunci când vine din boală poate degenera în boli psihice iremediabile, când vine din minciună naşte lipsă de încredere faţă de toată lumea, când vine din prea mare încredere creează o stare de dezamăgire cruntă. Doar când vine din necunoaştere poate fi uşor remediată. Iluzia este o speranţă neîntemeiată, o dorinţă neîmplinită, fiind o soră vitregă a speranţei. Am început această postare cu aceste explicaţii deoarece este inexplicabil cum oamenii îşi fac iluzii, cum se hrănesc cu iluzii, cu false închipuiri, şi mai ales cum cumpără iluzii de la cei care sunt vânzători de iluzii.
Deşi omul este creat de Dumnezeu cu discernământ, cu posibilitatea de a face diferenţa între bine şi rău, cu puteri sporite faţă de celelalte lucruri înconjurătoare, totuşi omul se arată cel mai slab din acest sistem în care ne ducem traiul. Dacă vrei să păcăleşti un câine pentru al prinde, cu diferite momeli şi reuşeşti odată, cu singuranţă a doua oară nu vei mai reuşi, pentru că învaţă repede. În tot acest timp omul se lasă păcălit de vânzătorii de iluzii de fiecare dată, de multe ori în acelaşi mod, facând dovada unei slăbiciuni cronice în faţa iluziilor de tot felul. Spre exemplificare, lucruri cărora le-am căzut pradă mulţi dintre noi, găsim în fiecare zi în ziare, la televizor, în propriile familii.Toţi am dat navală sau dăm năvală în supermarketuri să umplem coşurile cu produse cărora le-au făcut reclamă vânzătorii de iluzii, punem acolo în sacoşe că poate ne-or trebui vreodată şi de fapt le dăm de colo-colo. Mulţi din dorinţa de a câştiga la marea extragere au dat cu banul muncit să ia un bilet la loto sau la bingo, căci vânzătorii de iluzii fac bani frumoşi pe spinarea cocoşată de muncă a celor care cumpără iluzii. Ni se vând iluzii la televizor, la radio, pe stradă, cu reclame sofisticate, cu dulceaţă, cu multă culoare, şi-mi scuzaţi-mi expresia, "fraierii pun botul de fiecare dată" fără să înveţe niciodată nimic din experienţele neplăcute a lucrurilor rău făcute.
Asta e la cazul general, pentru că există categoria celor care nu trăiesc decât pentru iluzii provocatoare de boală şi moarte: fumatul şi alcoolul în exces, droguri şi energizante halucinogene, provocatoare de iluzii, de paranoia şi anarhie. Problema este că nu poţi face nimic vânzătorilor de iluzii atâta timp cât există cumpărători de iluzii, consumatori, abonaţi, suporteri a celor mai sus prezentate. Şi pentru că este o concurenţă acerbă pe piaţă, de multe ori se recurge la intimidare, la presiune, rezultatul fiind o societate bolnavă, care se ghidează după nişte idealuri utopice, bazate pe iluzii, o societate care uită că scopul vieţii este chiar viaţa. Şi viaţa nu este o iluzie.
