...în scurta ei cãlãtorie,
e o poveste despre viatã,
se naste-asa precum se stie,
si spre apus ea ne învatã,
cãci totul este trecãtor,
si sã trãim în bucurie,
panã-n final, biruitor,
pãsind mereu în armonie.
se naste crudã si firavã,
precum un prunc abia nãscut,
si apoi creste, ne e dragã,
la umbra ei ne gãsim scut.
iar înspre toamnã-ngãlbeneste,
dând bucurie si culoare,
neâncetat ea ne zâmbeste,
chiar si-n apus, scãldatã-n soare.
e bucuria vietii care,
si noi ar trebui s-o-avem,
sã o traim frumos sub soare,
pana-n apus, frunze suntem...
Chiar aveam nevoie de niste carbuni 
