Am preparat o delicioasă rețetă de Paste cu sos Gorgonzola și mușchi de vită.
citeste mai multComentarii (47)
02.02.2014, 23:15
Dia, stiu cum este sa-ti fie drag ceea ce faci si sa te daruiesti total jobului
Mi-e dor sa mai simt si eu asa ceva, din pacate la ultimul job nu am fost prea incantata nici de colectiv nici de job in sine, dar....asta e viata, decat deloc, mai bine si asa cu bune si cu rele.
02.02.2014, 23:17
cunosc sentimentul atat de bine, nici nu vreau sa ma gandesc de azi ce ma asteapta maine, sunt atatea neprevazute la mine zi de zi incat nicioadat nu fac ceea ce imi propun pt ca mereu apar altele mai urgente. E greu cand ai si copii si ai asemenea program, mai greu e sa nici nu ai pe cineva sa te ajute acasa
02.02.2014, 23:28
Si mama mea a avut aceiasi meserie Diuta ...si-a muncit muult si din greu...offff! Te inteleg perfect draga mea...cel mai important lucru este sa iti placa ceeea ce faci...asta ajuta mult 
02.02.2014, 23:55
cand munca este din pasiune si placere greutatile par mai usor de indurat! Stiu din experienta!
03.02.2014, 06:26
Te inteleg perfect,chiar daca de ceva ani sunt rupta complet de chestiile astea,nu ca asa am vrut eu,ca asa a vrut sistemul asta,tara asta.Imi aduc si acum aminte ca era 31 decembrie,toata lumea se pregatea de revelion si eu abia ajungeam pe la 17.30 acasa si ma apucam sa pregatesc cele de trebuinta unei mese festive,iar dupa 12 noaptea picam ca secerata...si totusi imi placea ce faceam....acum am doar amintiri....
03.02.2014, 07:43
Cunosc sentimentul!!! 
Doar că în ultimii ani am reușit, ca atunci când plec de la servici, să las acolo totul, acasă sunt doar pentru familie 
03.02.2014, 08:06
Stiu cum e sa nu te ridici de pe scaun nici macar sa te duci la toaleta, musafirii sa fie acasa de ziua copilului tau iar tu sa trebuiasca sa deschizi din nou calculatorul ( asta dupa ce programul de pe usa notariatului se terminase demult dar a intrat ca vazuse lumina). Important e ca ADORAM ceea ce faceam si gaseam si ceva energie pentru familia care ma astepta acasa.
03.02.2014, 08:41
Daca ar fi s-o iau de la inceput tot asta as face.Munca ,cu copiii e fascinanta,dar grea!Nu degeaba ne-au dat vacantele............sa ne odihnim si noi si ei.
03.02.2014, 09:22
Am spus in nenumarate randuri ca mult mai important este sa avem timp pentru sufletul nostru. Am avut si eu astfel de experiente pentru o scurta perioada, insa n-am rezistat, din cauza muncii intense si stresului am avut probleme de sanatate pe care n-am reusit sa le rezolv nici pana acum. Atunci m-am intrebat : sunt mai importanti banii sau linistea sufleteasca ?
Am ales linistea, acum am un job care imi ocupa destul de mult timp, insa nu este stresant. Inca ma gandesc ca s-ar putea si mai bine.
Nici nu va imaginati ce mult imi doresc sa am timp sa citesc o carte, sa admir natura si sa ma bucur mai mult alaturi de familie. Si de bucataras , ca sa termin intr-o nota optimista .
Imbratisari
03.02.2014, 09:46
Meri,e urat sa nu ti se potriveasca ceea ce trebuie sa faci zilnic.
Eu lucrez in ritmul asta nici nu stiu de cata vreme.Imi place,dar uneori iti vine sa strigi AJUNGE!!!!
Dar ar fi crunt sa nu am un job,nu atat pentru ca depind material de asta,dar as lua-o razna sa nu trebuiasca sa merg la munca zilnic.
Pupici
03.02.2014, 09:49
Timea ,poate ca asta e si farmecul,ca fiecare zi e o noua provocare,chiar daca uneori mult prea grea si nu intotdeauna depinde doar de disponibilitatea noastra de a face treaba cat mai bine.
Pe de alta parte,cu voie ori fara voie ii neglijam pe cei de acasa.
Pana la urma suntem oameni si obosim la un moment dat.
Pupici si spor la treburile tale
03.02.2014, 10:17
Ruxy,ai foarte mare dreptate.De aceea cred ca-i important sa ne alegem meserii care ni se potrivesc,chiar daca-i foarte greu in zilele noastre .
Pupici
03.02.2014, 10:17
Vladimir,tu esti cel mai in masura sa spui asta
03.02.2014, 10:20
Cleme sunt convinsa ca esti foarte responsabila in ceea ce faci.Nu ne ramane decat sa speram ca lucrurile se vor schimba la un moment dat si pentru oamenii care vor sa traiasca cinstit si decent.
03.02.2014, 10:22
Cristina,e bine ca poti sa lasi la serviciu problemele cand pleci,mai ales ca o familie de zmei necesita multa atentie 
)))
Din pacate,munca mea copntinua si acasa.
03.02.2014, 10:24
Denisa,de multe ori ne este jena sa spunem clientilor ca suntem si noi oameni,avem nevoile si limitele noastre.De cate ori nu ne-am ridicat de la masa pentru ca ni se cerea ceva,doar ca unii clienti si-au facut obicei de a veni cand e pauza de masa,ceea ce nu mi se pare ok.
03.02.2014, 10:25
Buni,sunt convinsa ca nu ai putea sa faci altceva.Ti se potriveste perfect 
.
Cu siguranta ca ,cei mici te iubesc asa cum te iubim si noi
03.02.2014, 10:29
Eluco,sa stii ca am si eu atat de multe dorinte "puse la colt" din pricina muncii si a timpului.
Si sunt atat de trista pentru asta.Vacantele mele s-au imputinat considerabil si asta ma face sa sufar ingrozitor.
Doar ca uneori intri in hora si te trezesti ca-n mijlocul unui vartej din care mai greu poti sa iesi.
Iar cand nu ai nici un umar pe care sa te sprijini,e mai greu sa iei decizii pentru suflet.
Pupici
03.02.2014, 15:45
destule
03.02.2014, 23:07
Pai dupa cum spune Mitinita .. La situatii extreme se iau masuri extreme !!! " Cu atat mai gustata va fi ,, razbunare '' pentru aceste momente . Dupa iarna vine primavara si dupa nori , soarele
04.02.2014, 09:20
Mihaela,din nefericire sunt atat de scurte si putine momentele astea de "razbunare" cum zici tu.
04.02.2014, 09:47
În general, asta aşa, ca o remarcă, primele afirmaţii învăţate de copii după vârsta de 1 an sunt răspunsul la întrebarea "unde-i mama?" Fireşte, ei răspund "la servici" ori "la muncă".
Societatea consumeristă în care trăim azi, în care ne complacem azi, presupune aceste eforturi ce-s la limita suportabilităţii. De ce? Simplu, pentru bani, pentru că ne-am obişnuit să avem multe, din exces uneori, crezând că cele pe care le cumpărăm ne vor face viaţa mai uşoară, uitând că pentru ele devenim sclavi. Şi din nefericire, acest lucru se poate întâmpla chiar şi la un loc de muncă pe care-l placi, la un job cu care de identifici.
Îmi aduc aminte de mama mea, care a fost contabilă o viaţă, îmi aduc aminte cum la Paşti, dar mai ales la anul nou, se desfăşura cu documente cumulative prin casă, cu dări de seamă, cu închideri de an, cu conturi de gestiune şi alte asemenea chiţibuşării. Acum parcă e mai rău, chiar dacă teoretic calculatorul ar fi trebuit să uşureze această muncă.
Problema este că cei care beneficiază de munca celor ce fac hârtiile, oameni cu bani, nu se gândesc la efortul celor ce stau tot timpul să calculeze corect, ei au bani, şi pentru că au bani, fac ce doresc, aproape poruncesc, că deh, îţi spun că de la ei mănânci pâinea.
Altfel, fiecare zi e o cruce, fiecare zi e un pas pe acest drum al vieţii, un drum ce duce spre o golgotă în care să ne răstignim suferinţele pentru a spera la o lumină bună, curată şi veşnică mai apoi.
O zi cu spor în cele bune şi cu putere, Dia!
04.02.2014, 10:13
Multumesc Padre ca ti-ai facut timp sa citesti randurile astea
Cred ca,din cate ma cunosti, iti dai seama ca nu prea fac efortul asta supraomenesc din dorinta de a castiga mult.Veniturile oricum sunt putine si abia se impart intre prea multele cheltuieli cotidiene,nicidecum extravagante.
Eu imi fac treaba constiincios pentru ca asa am fost invatata,cred ca e deja un ADN treaba asta.
Nu odata s-a intamplat sa nu fiu nici platita pentru munca prestata,eu ramanand cu speranta ca "Cineva,acolo Sus" noteaza toate lucrurile astea.
Cel mai suparator este faptul ca ne sunt rapite atat de multe clipe alaturi de oameni dragi.
De multe ori nu mai gasesti puterea ori starea de spirit de a te bucura de acele putine clipe frumoase.Ramai cramponat de de toate problemele care nu se mai termina.
Zi frumoasa si cu spor si tie Padre
04.02.2014, 11:12
Din pacate multi suntem cei care avem o viata atat de nebuna 
Este adevarat, ca activitatea ta este mult mai complexa si eu una n-as fi in stare 
Dar, in mare ne lovim de cam acelasi probleme: legislatia ambigua, cerintele mari, nervi, stres.. Ma intreb cateodata cat o-m mai duce-o asa?! Poate suntem noi mai tipicare.. si ne dorim sa fie totul bine.. In cazul meu, am colegi cu salarii foarte mari si care nu se agita deloc.. Luna trece, leafa merge.. Si aici este de vina sistemul si baremul de incadrare profesionala.. Eu nu pot fi nepasatoare, si intotdeauna ma gandesc ca eu, ca persoana, nu ma reprezint pe mine, ci reprezint o institutie! Ma enervez, injur ca un birjar, zic ca nu mai fac decat ce-mi intra in atributii.. si de a doua zi o i-au de la cap! Zile mai usoare sa ai, scumpa mea!
04.02.2014, 12:40
Sim0,foarte mare dreptate ai.
Sunt constienta ca unii profita foarte mult de conjunctura si de seriozitatea cu care ne facem treaba.
Dar si eu consider ca, nu m-as respecta pe mine ca om, daca as face altfel.
Totusi nu e ok sa ajung sa-mi iau zile de concediu ca sa pot dormi ceva mai mult.
Pupici scumpa
Adauga comentariu
ULTIMELE COMENTARII
TOP
utilizatori
4384 puncte
2312 puncte
1691 puncte
1554 puncte
1318 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
Legenda romantică a brânzei Gorgonzola
Povestea brânzei Gorgonzola este împletită cu o legendă plină de romantism, întâmplări neașteptate și, desigur,... citeste mai mult
Legenda romantică a brânzei Gorgonzola
Bucataras.ro este site-ul culinar Nr.1 in Romania. Aparut in anul 2008 din pasiune pentru domeniul gastronomic, Bucataras.ro s-a transformat in cea mai frumoasa comunitate online pe teme culinare.
Termeni si conditii
Politica de confidentialitate
Politica de utilizare cookie-uri
Activeaza/Dezactiveaza notificarile
