Doamne, cum imi aduc aminte de gustul copilariei. Numai ca bunica , fierbea dulceata din nuci mai intunecata. Cred ,ca depinde de zaharul adaugat si timpul de fierbere. Felicitari. De-ai sti ,cat de mult te invidiez cu inima curata,ca ai posibilitate sa favorizezi de toate fructele aceste naturale, si sa prepari din ele diferite bunatati. Au trcut anii aceia cand umpleam beciul cu de toate. Nu am posibilitate.
Julie, cred ca o sa te viziteze bucatarila, ca e mort dupa dulceata de nuci verzi. Pune un borcan la pastrat , nu se stie niciodata cand face o escala la Buzau E delicioasa !
Dupa umila mea parere nu este nimic mai bun ca dulceata de cirese amare ma uit la ea , inghit in sec si m-am saturatpot sa beau linistita un pahar cu apa
ce delicatesa..... arata foarte bine.... eu nu am mancat decat o singura data dulceata de-asta si era din comert, nu am avut inca ocazia sa gust la cineva... oricum ...nota maxima de la mine...
Bunica, am pus deja un borcan deoparte pentru bucatarila
Si cat despre regina dulceturilor, si eu tot asta cred ca este! Inca nu am gustat-o pe cea de cirese amare...Poate ne face bunica?!
Anisoara, multumesc mult de aprecieri Si da, am avut norocul cu gradina socrilor mei care e plina de fel si fel de fructe si legume! Sunt niste oameni foarte harnici si eu ii laud de cate ori am ocazia Sa stii insa, ca nucile le-am adunat de pe dealurile de la Ciolanu, cu ocazia unei iesiri la iarba verde...
Cat despre culoarea dulcetii: tot de la bunica stiu ca nu trebuie sa o fierbem foarte mult , se caramelizeaza zaharul si se strica gustul...